MegaStar
Posted by raluca
Mda… aseara inainte sa ma culc ce sa fac, ce sa fac? dau din greseala pe Prima Tv si ce sa vezi? Megastar! Din dorinta avida de a revedea momente penibile de la preselectii am lasat la cunoscuta emisiune ce fabrica vedete. Norocul, sau ghinionul meu, a fost sa vad exact reluarea tuturor pieselor cantate de fiecare dintre trupele participante. Am ramas masca 
. Nu am retinut decat cateva aspecte mai batatoare la ochi. Pentru Dumnezeu! Erau piese care mie imi placeau, la un moment dat si sunau al naibii de bine! Aseara pana si piesele cred ca au fost jenate de interpreti si de prestanta lor. Patru domnisoare cantau, foarte increzatoare, versul “Badea dupa mine moare” din “A dui doina”… moare de ras badea
. Eu in locul lui as fuuuuuuuuuugi in luna! Altele 3 si-au ales melodia Andrei “Un lucru sa-mi dai”. Draguta interpretarea si voci bune… separat! Nicidecum impreuna! O faceti pe Andra sa isi ia zilele, saraca!! La fel si baietii de la Directia 5. Se sinucid daca isi mai aud piesa lalaita in asemenea hal. De Smiley nu mai vorbesc… probabil regreta deja ca a indraznit sa cante, sa promoveze melodia “Preocupat cu gura ta”. Se lasa de cantat daca banuia ce o sa ajunga piesa succesului sau… au sters cu piesa pe jos! Doamne! Cineva sa ii opreasca! Cireasa de pe tort au fost cele 4 “liceene” din Oradea, daca nu ma insel. Ele au ales(neinspirat) sa cante “Ani de liceu”. Cam coapte pentru asta, nu credeti fetelor? Postura in care v-ati etalat voi mi-a lasat impresia unor pustoaice imature ce canta inca “La moda e tot ce imi convine/ Am pantalonii cu buline/ Si fusta mini cu fundite”. Come on!! Ceea ce ador, in schimb, la emisiunea asta este juriul… cel putin Adi Despot si Virgil Iantu - oamenii pun punctul pe i intr-un mare fel! Si fac haz de necaz… nu ca ar avea incotro. Abia astept editia viitoare!
P.S: Azi am venit acasa cu un sofer de maxi-taxi incredibil de amabil. Nu am mai vazut pe niciunul asa. A fost chiar dragut cu fiecare persoana care urca sau cobora ! Ar fi insa, si mai dragut sa fie mai multi oameni asa, si mai des…
Cred ca sunt descendenta lui Thomas Morus… incep sa visez lumi utopice.
O saptamana…
Posted by raluca
O simpla saptamana si nimic mai mult… poate plina de oboseala, plictis si monotonie, la prima vedere. Pentru mine fiecare mic eveniment isi are importanta si impozanta proprie in cadranul vietii mele. Pentru inceput achizitionez un 6 (pe caiet) la biologie. De ce? Pentru ca in conceptia anatomica “pasiunea mea pentru literatura” pare sa impiedice vertiginos orice incercare de a lua o nota buna. De la inceputul semestrului ma incapatanez in zadar sa invat la biologie. Nota mai mare de 8 nu am vazut. Ce tupeu fantastic am! Invat ca nebuna stupizii de nervi cranieni si mai vreau si note mari! Nu se poate! Nici nervii cranieni, nici celula, nici tesuturile nu se leaga in vreun fel cu mult controversata si ilegala mea ”pasiune pentru literatura”. Ce sa-i facem, doamna profesoara? Fiecare cu fluturasul lui: al meu e literatura, al dumneavoastra e sa imi puneti mie note mici pana la batranete, pentru ca am refuzat olimpiada de biologie in favoarea celei de limba romana…
Trecand la altceva, am observat ca isteria (cu istericalele si crizele adecvate), ignoranta, lipsa de gust, cultura si educatie sunt ultimele tendinte in ceea ce priveste moda adolescentului, din colectia toamna-iarna 2008. Oameni buni, sa ne intelegem! Exista si alte metode, mult mai demne de niste fiinte ce se pretind a fi umane, care va pot aduce atentia cuvenita sau dorita. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, pastrati-va excesele comportamentale pentru ora petrecuta zilnic in camasa de forta! Va puteti manifesta acolo in liniste(sau nu), neranind si nestresand la maxim pe nimeni. Acum am o dilema… sa va multumesc pentru intelegere, sau depasesc doza de amabilitate cu care sunteti obisnuiti zilnic?
Vestea buna e -pentru ca e si o veste buna- ca dragii de muncitori de la noi din liceu nu pot monta caloriferele cu noi in incinta asa ca ni s-a scurtat programul pentru circa 10 zile. Nu stiu ce credeti voi, dar mie imi place situatia
.
P.S: Curiozitatea e uneori atat de mareeee… ar trebui catalogata ca fiind forta fizica!
P.P.S: Ascult Holograf -”Cine-ti saruta genele-n somn?… Inima mea e usoara! Inima mea parca zboara! Inima mea nu e-ntreaga daca nu esti tu!”:X
Etichete: acting, life, people, schoolContururi efemere
Posted by raluca
Timpul trece… toamna e aici si ma incurajeaza la visare… efemera visare. Eterna, neschimbata, mereu prezenta placerea de a visa. Ador visele… in somn si cu „ochii deschisi”. 
Nimic nu ma impiedica sa imi metamorfozez gandurile in vise si fantezii stiute doar de sufletul incarcat peste limita cu sentimente. Ce sentimente? Felurite.De bun augur de obicei. Poate nu e bine! Sau poate da! Poate sunt doar speriata. Poate o sa-mi revin, sau poate o sa fii tu mereu acolo sa ma iei in brate, sa imi oferi si sa imi promiti liniste, pace si mai ales protectie emotionala. Sau poate o sa pot controla intamplarile reale impingandu-le spre oceanul promitator al utopiei, desenandu-le noi si tot mai personalizate contururi. Contururi semnificative, gingase, mangaietoare, lipsite de agonie si pline de extaz. Contururi in care sa cred. Contururi de care sa nu ma tem. Contururi a caror posibila umplere sa nu ma sperie. „Vremea contururilor anapoda” a trecut. A fost scurta si falsa. Am ajuns la concluzia ca tot stabilitatea imi face bine. Si totusi mi-e teama… mi-e al naibii de teama! Ia-ma in brate si sperie-mi propria-mi teama absurda! Parerea de rau nu dispare, stii? Reapar ganduri de mult crezute alungate…
P.S: Totusi, intrarile ar fi putut fi regizate altfel…
Etichete: autumn, feel, Feelings, wordsStuff
Posted by raluca
Stiu! Nu am mai scris de mult. Am fost nitel ocupata: scoala, jobul…. obositor, dar ma fac sa ma simt implinita si se simte bine!!! Ca atunci cand ma rasfat cu jetul dusului cald
. Ce ar fi de precizat mai important…. am dormit la Mire intre asternuturi cu inimioare, si am ras ca nebunele in miez de noapte, incercand o rezolvare esuata a matricelor. Chimia de la 5 dimineata nu era nici ea prea clara, dar ce conteaza?! A meritat! Proiectul a fost de 10 si ati meritat!!!
.
Ah, da!!! Cat pe ce sa uit! Shame on me!! A fost ziua lui Alex!!!! La multi aaaaaaani!!!! Welcome to the 17 club!!!
Acum urmeaza si Tz! Abia astept; poate mai bem Blow job. Florinel stieeee! (Promit sa revin cu poze pentru ca nu le am momentan).
M-am plimbat si ma plimb zilnic prin frunze cazute, uscate si ador asta, chiar daca mi se murdaresc adidasii :”> . Aleea spre liceu e absolut WOW toamna!!! Trebuie sa mergem totusi in gradina publica.
P.S: I’m going crazy, and it feels soooooo good!!!
These three words have said it all…
Posted by raluca
Gimme a reason
Why I’m feeling so blue
Everytime I close my eyes, all I see is you
Gimme a reason
Why I can’t feel my heart
Everytime you leave my side, I just fall apart
And when you’re fast asleep, I wonder where you go
Can you tell me, I wanna know
Because I miss you
And this is all I wanna say
I guess I miss you, beautiful
These three words have said it all
You know I miss you
I think about you when you’re gone
I guess I miss you, nothing’s wrong
I don’t need to carry on
Gimme a reason
Why I can’t concentrate
The world is turning upside down
Spinning round and round
Gimme a reason
Why I now understand
The beauty and simplicity of everything surrounding me
You got a way of spreading magic everywhere
Anywhere I go, I know you’re always there
It sounds ridiculous, but when you leave a room
There’s a part of me that just wants to follow you too
Because I miss you
And this is all I wanna say
I guess I miss you, beautiful
These three words have said it all
You know I miss you
I think about you when you’re gone
I guess I miss you, nothing’s wrong
I don’t need to carry on
It’s such a hard life in most of the time
I’m just surviving
That’s why I want you to know
In the world where sincerity has lost its meaning
You fill my world with so much hope
And I miss you
This is all I wanna say
I guess I miss you, beautiful
These three words have said it all
You know I miss you
I think about you when you’re gone
I guess I miss you, nothing’s wrong
I don’t need to carry on
You know I miss you
And this all I wanna say
I guess I miss you, beautiful
These three words have said it all
You know I miss you
And this is all I wanna do
I know it doesn’t sound too cool
But maybe I’m in love with you
You know I miss you
And this all I wanna say
I guess I miss you, nothing’s wrong
I don’t need to carry on
I just miss you
Yeah, it’s true
I miss you, baby
And when you’re walking out that door
I know I miss you
You make me wanna ask for more
I just miss you
Yeah, it’s true
I miss you, baby
Iubiri de copilarie…
Posted by raluca
Malul opus al Dunarii se vede clar in lumina calda a soarelui asortat toamnei… pescarusi albi planeaza, parca ocrotindu-si dublurile oglindite in luciul apei. Ajung in satul copilariei mele si amintiri imi napadesc mintea fara acordul si fara constientizarea mea… mirosul anotimpului galben e atat de pregnant… imi invadeaza trupul si mintea si durerea de cap imi dispare rapid, gandurile epuizante fug, dispar, se risipesc in padurea de plopi…vantul imi misca firele de par rebel si ma gadila placut pe tample… mirosul de must, de paie arse, de frunze uscate, de nuci “noi”, de iarba ce incepe sa se usuce, ma fac sa inchid ochii si sa ma vad petru o secunda iarasi de 10 ani, mica, ingenua, vesela, gustand cu nesat din strugurii bogati in boabe mari, din gutuile galbene sau din piersicile de toamna, bucurandu-ma, parca stiind ca timpul o sa imi transforme clipele in amintiri… ce vremuri… ce memorii dulci… ce iubiri de copilarie…
P.S: Ploua …
Etichete: copilarie, iubireFilosofia unei banci
Posted by raluca
Pasesc prin parcul izolat asemenea unei oaze in desertul aglomeratiei citadine. Castanii suporta metamorfoza toamnatica sub privirile aramii ale placidului anotimp. Tomna isi insinueaza prezenta pe aleile 
nesfarsite… franturi din mantaua nuantata cad… cad… cad pe banca… pe aceeasi banca. Pe banca ce ascunde, ce memoreaza propria filosofie complicat de simpla…
Fierul forjat si lemnul de culoarea ghindei au strans de-a lungul timpului amintiri, regrete, iluzii, vise… timpul… abstract si relativ nu pare sa isi fi lasata amprenta asupra bancii … ea nu isi uita indragostitii ce si-au dat primul sarut, nu isi uita “Adio-urile” aruncate cu durere, nu uita emotia, ea nu isi uita rolul de martora tacita si pururi prezenta. Banca nu se plictiseste, ea nu se satura de altii si altii care care vin neincetat sa o ocupe, sa isi construiasca amintiri si adevaruri, ca mai apoi sa revina in cautarea lor, in cautarea fericirii , in cautarea melancoliei, in cautarea extazului, poate a raspunsurilor, poate a sentimentelor sterse de vremea necrutatoare…
E filosofia inceputului stangaci… filosofia continuitatii monotone… e filosofia sfarsitului anost…
Etichete: banca, filosofie, parcGive a bit of HMMM to me…
Posted by raluca
Mai am un fluturas la cap. Imi place reclama noua de la Kinder Bueno!
Give a bit of hmmm to me…
Etichete: hmmmGanduri de o cafea…
Posted by raluca
Scotocesc prin rucsac dupa chei, telefonul imi suna si reusesc cumva sa descui si sa
raspund la telefon in acelasi timp. Iritata de nepotrivirea intamplarilor din fata usii de la intrare stabilesc o intalnire la ora 6 ce se vrea a fi plina de lamuriri. Ma indrept spre dormitor si ii arunc un „saru’mana” mamei… se prinde ea oricum ca o ador mai presus de orice si fara prea mult efort depus pentru un salut amarat… Ii rezum faptul ca manualele care imi trebuiesc neaparat sunt scumpe si e de acord,evident sa mi le cumpere, asigurandu-ma ca eu nu sunt persoana care sa se preocupe pentru banii necesari…
Blugii sunt aruncati pe scaun, bluza si sutienul aterizeaza maiestuos in debaraua cu rufe de spalat… sosetele mele fluffy iau locul celor crorite pentru adidasi… comoditate… Mama pleaca si raman singura… singuratatea pe care o ador pur si simplu uneori … daaaaaaaa…. respir si fug spre frigider… infulec repede ceva cu fundal de „Nu am chef azi”-Vama veche iar minte imi e invadata de ganduri… ora 6… nu am stabilit unde, dar nu conteaza, ne gasim noi prin cartier… profa de chimie… vesnic bantuitorii alcani… manuale… Bucuresti… fizica… bani… trebuie sa-l sun… sa nu uit sa cumpar paine si branza topita… sa vorbesc cu Dragos… trebuie sa scriu ce imi trece acum prin cap… o fi luat frate-meu pantofii tatei de acolo?… o mai fi prajitura cu nuca? Probabil nu!… cartea de la Catalin… 23 cade abia marti…
Termin de mancat si pe acelasi „Nu am chef azi” ma asez la calculator si continui fraza inceputa special pentru a nu-mi „fugi” ideile, ma indulcesc putin cu crema de zahar ars… si scriu, si scriu si lipseste ceva… Ah! Da! O discutie pe messenger cu cineva relativ stresant in timp ce compun un post. Si il aleg pe Marius si port o discutie stupida doar de dragul postului meu(daca il intreb ce mai face ma asasineaza - si nu! Nu il folosesc 
). Si o fac totusi. Il intreb. Si traiesc inca…
E toamna
P.S: Asta e pentru cei care vor sa stie mai mereu unde ma gandesc eu cand “cad pe ganduri”… Sunt doar cateva din gandurile mele… ganduri de-o cafea… cateva pe care am reusit sa le “imortalizez”…
Etichete: ganduri, nemurire, voiToamna mea…
Posted by raluca
Cum va decurge toamna mea?Greu de zis exact, cert e ca va fi una mai colorata ca precedentele… sper!
Asadar… toamna…scoala… frunze…culori… o eu… aramiu… colegi… carti… job… distractie… un el… zambet… joaca… imagine… muzica… plimbare… struguri… film… role… prieteni… Dunare… cafenea… faleza… condei reinnnoit… sentiment…
Tomna mea! Da, e a mea, pentru ca o sa o reinventez eu asa cum o vreau, in culorile imaginatiei mele, folosind penelul iluziilor implinite…
Etichete: autumn