Nu răni…
Posted by raluca
Nu răni cu indecizia ta,
Nu răni cu vorbele-ţi frumoase,
Nu răni cu privirea-ţi de înger in cădere,
Nu răni cu sărutu-ţi vestitor de înşelăciune,
Nu răni cu mangaierea-ţi de petală,
Nu răni cu privirea-ţi dureros de seducătoare,
Nu răni… nu mă răni!
Etichete: fear, feelng, hurt, pain7 Zile….
Posted by raluca
Are Alice grija sa-mi aminteasca zilnic ca a mai trecut o zi… si se apropie. Si ce?E doar o zi care o sa treaca precum oricare alta. Nimic nou, nimic schimbat. O zi nu o sa ma schimbe asa pur si simplu…Schimbarea implica timp si factori care favorizeaza schimbarea. Uneori daca nu ii avem , facem rost de ei(de factori). Eu stiu asta perfect, si tu stii… tu care afirmi ca nu mai sunt cea care se aseza pe banca ta si zicea “Hai sa facem ceva!”, nu mai sunt asa … nu mai zambesc si nici nu mai rad din orice… De ce? Pentru ca a intervenit schimbarea despre care vorbeam. De ce a intervenit? Motive multiple , unele de spus, altele nu…
Apropo ai observat ca esti singura persoana careia ii zic ce ma apasa, ce ma doare? Poate pentru ca esti singurul care pare cu adevarat interesat sau poate pur si simplu imi inspiri incredere si imi oferi afectiune, protectie- si ma simt increzatoare cand imi vorbesti , cand esti langa mine, am incredere in mine, dar o incredere pe care nu o pot retine. Imi aluneca pur si simplu printre degete…Si iarasi dam peste schimbare care merge de multe ori la bratul timpului…logic…Iar timpul… iar senzatia ca zboara pe langa mine…Poate ar trebui sa-l opresc un pic si sa fac ce simt , cum simt…(same mistake)
P.S.: Unele lucruri nu se fac. Sau nu asa! Ma doare posibilitatea durerii unei persoane dragi!
Etichete: change, days, hurt, love, timeIluzie
Posted by raluca
Se aseaza pe aceeasi obisnuita banca din parcul care isi imblanzeste pustietatea criptica sub razele protectoare ale lunii stravezii.Inchide ochii in speranta ca va scapa de urmarirea dureroasa a amintirilor,dar nu;imaginile i se succed prin fata ochilor de parca ar trece de-a lungul unui drum cu imagini rupte din viata lui …si a ei…a lor:zambete,imbratisari,saruturi,iesiri…tot ceea ce poate compune un tablou perfect al fericirii.Durerea ce disparuse pentru cateva momente reapare odata cu revederea in minte a imaginii cumplite… a episodului in care viata i-a rapit-o din brate fara drept la replica.Cruzimea amintirii il determina sa deschida ochii si sa-si lase suferinta sa se transforme in lacrimi.Oboseala il cuprinde si se lasa adormit fara sa riposteze dorintei de odihna.
Durerea ii atinge sufletul asemenea picaturilor reci,aproape glaciale,a unei ploi tomnatice.Din pustietatea parcului o silueta perfecta ii cere voie sa-i tina companie.E prea obosit si nepasator ca sa faca vreun gest .Silueta se aseaza si trasaturile fetei incep sa i se contureze fine si perfect sculpatate, in lumina pala si odihnitoare a astrului noptii.Aproape instinctiv intoarce capul sa cunoasca identitatea persoanei necunoscute.Dar nu e o persoana…e prea perfecta pentru a fie o persoana…e prea perfecta pentru a fi o fiinta umana.Exactitatea trasaturilor ii ofera un aspect angelic al fetei si al trupului neverosimil de perfect arcuit.Sublimul chip il lasa fara grai.Incercarile de a rosti cateva cuvinte s-au rezumat la sunete monosilabice cu atat mai mult cu cat ingerul privea in abis…
-Si ei ii este la fel de dor de tine!
-Ei ?care “ei”?
-Iubirea ei pentru tine va ramane un etern.
Inainte sa mai poata articula ceva ingerul se ridica si se indeparta cu pasi lini,parca plutind intr-o emisfera divina.Trupu-i ideal disparu in neant ,asa cum aparu cu cateva minute in urma.Imaginea perfecta a ingerului ii ramase incrustata in minte si …inima?
Un sentiment ciudat si sfasietor ii intrerupe somnul.Aceeasi imagine calma a parcului devenise acum coplesitoare…totul fusese doar un vis….si totusi …vinovatia ii apasa pe suflet in timp ce vorbele ingerului ii rasuna in gand”Iubirea ei pentru tine va ramane un etern”-fascinat de imaginea ideala a mesagerului uita de iubirea ei … de suferinta pentru ea…si cade prada fara a se impotrivi unei noi suferinte iluzive…
Paseste spre iesirea din parc cu pasi usori…purtat de vraja unei noi si utopice iubiri…
