Contururi efemere
Posted by raluca
Timpul trece… toamna e aici si ma incurajeaza la visare… efemera visare. Eterna, neschimbata, mereu prezenta placerea de a visa. Ador visele… in somn si cu „ochii deschisi”. 
Nimic nu ma impiedica sa imi metamorfozez gandurile in vise si fantezii stiute doar de sufletul incarcat peste limita cu sentimente. Ce sentimente? Felurite.De bun augur de obicei. Poate nu e bine! Sau poate da! Poate sunt doar speriata. Poate o sa-mi revin, sau poate o sa fii tu mereu acolo sa ma iei in brate, sa imi oferi si sa imi promiti liniste, pace si mai ales protectie emotionala. Sau poate o sa pot controla intamplarile reale impingandu-le spre oceanul promitator al utopiei, desenandu-le noi si tot mai personalizate contururi. Contururi semnificative, gingase, mangaietoare, lipsite de agonie si pline de extaz. Contururi in care sa cred. Contururi de care sa nu ma tem. Contururi a caror posibila umplere sa nu ma sperie. „Vremea contururilor anapoda” a trecut. A fost scurta si falsa. Am ajuns la concluzia ca tot stabilitatea imi face bine. Si totusi mi-e teama… mi-e al naibii de teama! Ia-ma in brate si sperie-mi propria-mi teama absurda! Parerea de rau nu dispare, stii? Reapar ganduri de mult crezute alungate…
P.S: Totusi, intrarile ar fi putut fi regizate altfel…
Etichete: autumn, feel, Feelings, wordsFericire…
Posted by raluca
De cand am renuntat la a mai fi deprimata, in favoarea zambetului, a veseliei si a beatitudinii absolute, nu mai am inspiratie sa-mi scriu obisnuitele posturi…sau poate o fi totul in completarea parerii anticipate pe care mi-am facut-o in legatura cu asta… cert e ca fericirea nu pare deloc a fi muza mea cea mai puternica, ci din contra, parca imi alunga orice urma de simt artistic, cel putin in ceea ce priveste scrisul. E ciudat… involuntar privesc fericirea ca pe un dusman…un dusman al creatiei mele…fericirea- acea stare complet eliberata de orice fel de grija, consternare sau necaz… acea stare la care visam neincetat precum viseaza un copil la acadeaua multicolora din vitrina cofetariei… acea stare care, odata instaurata, dorinta de a o pastra sporeste cu fiece clipa… Ar trebui sa ma inspire. Si nu o face. Sau poate nu stiu eu inca sa o exploatez ca muza…
P.S: Promit sa invat…
Etichete: Feelings, happyLoveless
Posted by raluca
Bataia din aripi… o inulitate uneori…
De ce o fi asa de greu uneori cu unele persoane? E o lege tampita a firii care zice ca persoanele care se iubesc mult trebuie neaparat sa se si raneasca intre ele? Este??? Sau este pur si smplu diferenta de opinii, de gandire, de orice ??? De ce o fi asa de greu de inteles ca sunt momente in care nu vorbesc??? De ce trebuie sa fiu eu personajul negativ, vrajitoare din poveste pentru simplu fapt ca nu ma chinui sa explic tuturor cu exactitate ce fac??? La ce bun???
Da!!! Ti-as fi zis ca plec si nu numai daca relatia noastra era aceeasi… nu crezi? Cum ar fi trebuit sa actionez? Sa te sun si sa te anunt pur si simplu de parca nimic nu s-ar fi intamplat??? Scuze, nu ma intelege gresit dar nu as fi putut sa ma folosesc de atat falsitate, ipocrizie- nu asa sunt eu si ar trebui sa stii…. asta e doar o alta parte a povestii…
P.S: Mai usor… fluturii sunt fragili… si nu numai…
Etichete: Feelings, judge, painfulNu suferi…
Posted by raluca
Nu suferi… stiu cum te simti; eu ma simt cam la fel. Te rog doar sa nu suferi; gandeste-te doar ca, daca ai fi langa mine te-as lua in brate si ti-as alina tristetea; stiu ca ai vrea sa faci sau sa zici ceva, doar ca nu stii ce anume ar fi mai potrivit; stiu ca iti pare rau si stiu si ca ai impresia ca mi-ai gresit de prea multe ori si ca nu mai ai curaj sa ma privesti in ochi , dar nu prea suport gandul ca si eu am fost- si sunt poate inca- partasa la tristetea ta…
Poate o sa citesti asta, sau poate nu…
P.S: Gresesc in ceea ce zic???
Etichete: apologize, Feelings, pain, sorryGanduri…
Posted by raluca
Ganduri ucigatoare controleaza sentimentele…
Vorbe negandite spulbera sperantele,
Fapte neimplinite distrug iluziile.
Un gand, o vorba, un fapt…
Etichete: FeelingsE bine sa citim????
Posted by raluca
Tocmai am mai terminat de citit un roman(da! inca unul), si ma intrebam cand o sa am si eu parte de niste intamplari ale mele, reale si superbe…. sau astea sunt doar in carti? Sau nu o sa mi se intample mie nici in ruptul capului? (asta pare mai posibil!)Toata lumea o trage in sus si in jos ca e foarte bine sa citesti. Si e… e bine, placut, informativ, iti creezi o serie de idei numai ale tale, pe care nu ti-ai fi imaginat niciodata ca s-ar putea sa le ai. Asta ar fi partea buna a lucrurilor. Partea proasta, atunci cand citesti prea mult e aceea ca uiti sa cam traiesti sau te obisnuiesti cu happy-end-urile, cu regasirile extraordinare, cu povestile de dragoste incredibile si te astepti oarecum sa regasesti asta si in viata reala… Dar nu regasesti nimic din toate astea si atunci apare o oarecare dezamagire si preferi sa te refugiezi din nou in lumea, daca nu chiar perfecta, macar iluziva a cartilor… Macar ai senzatia de familiaritate, macar ai siguranta ca daca nu decurge actiunea cum te astepti nu o sa fii ranit/a; chiar daca o lacrima tot iti smulge romanul respectiv, nu esti tu personajul care sufera… Nu acolo… Insa, in realitate, la un moment dat, platesti cu varf si indesat pentru luxul de a nu fi tu personajul ranit, si intr-un fel sau altul devii un personaj; diferenta este aceea ca nu o sa ti se intample in veci ceva spectaculos specific unui roman bestseller…
Ar mai fi ceva… Imi place la nebunie sa pastrez flori presate in carti… Mai ales daca au si o anume valoare (ambele: si cartea si floarea).Doar o nebunie de-a mea…
P.S: Nu devii neaparat antisocial…
Etichete: books, Feelings, realityNu credeam…
Posted by raluca
Nu stiam…. nu credeam ca eu chiar contez pentru tine. Nu credeam ca ceea ce fac eu sau ceea ce simt eu conteaza cu adevarat pentru tine. Am, in general, tendinta de a crede ca nu sunt importanta pentru persoanele din jur(habar nu am de ce)… Si ma mira cand aflu, uneori, contrariul. Evident, exista si persoane de a caror afectiune sunt 100% sigura, dar… ma rog… Si NU am un “cineva special”, si nici nu cred ca mi-as dori unul. Deja am gresit de prea multe ori… de prea multe ori mi-am oprit privirea unde nu trebuia si nu mai vreau, nu mai am chef s-o iau de la capat. Desi… uneori mi-e dor… si atat… doar dor…
Anyway, doar ii explicam ei cum se indragostesc oamenii… ei si cui mai are nevoie sa stie… ei si cui nu isi poate explica minunea asta… That’s all!
Si da! Tin la ea enorm de mult, dar asta nu te scoate pe tine din schema. Nici pe tine nici pe nimeni. Doar ca… uneori…e stupid poate, dar am impresia ca iubesc in van… Da! Iubirea inseamna sa dai fara sa astepti in schimb, dar ajungi la o limita si chiar vrei ceva in schimb. Si pentru ca poate nu am primit, nu am mai aratat, dar asta nu inseamna ca am incetat sa simt.
Cat despre presupusele greseli sau ce or fi fost… le-am lasat acolo undeva si m-am indepartat de ele… nu le vreau prezente aici…
P.S: Poate e mai bine totusi sa nu-ti mai bati capul. Sunt doar eu… poate nu are rost…
Etichete: confusion, Feelings, hesitate…Beautiful…
Posted by raluca
…just feel it…
Hmmm…
Posted by raluca
Cred ca nu mi-au iesit planurile asa cum voiam….Am crezut ca o sa am control asupra situatiei si nu prea mi-a iesit…Sau nu asa cum imi doream eu .Se presupunea ca nu trebuie sa-mi pese,ca nu trebuia sa ma implic prea mult.Hmmmm….Un pic de ceata…dar trece!
P.S.NU MAI VISATI CA NU E BINE!!!!