File de jurnal
Posted by raluca
Ma rasfat cu amintirea unui zambet.
Imi refac scenarii zglobii
Despre un nimic concret ,
Si meditez la regasiri tarzii.
Desfatarea memoriei raneste;
E rana unui unui spin de trandafir,
E cea a unui suflet ce doreste
Un dor nebun si un suspin…
Acum sunt zorii cei ce vin…
Lor imi marturisesc delirul.
Din nou sperantei ma inchin,
Trecutului incredintand declinul.
Eu cu mine…
Posted by raluca
Incerc sa gasesc vorbele potrivite
Sa ma adresez mie…
Imi regasesc privirile atintite
Spre obiective ce nu imi apartin.
Ma caut pe mine in mine…
Amintiri omise …e tot ce obtin.
Sunt un jurnal al tuturor-
Dar nu al meu, ci doar al lor!
Din goana dupa fluturi portretizati
Raman doar cu un dulceag zat.
Un colt de amara reverie
Imi pare cunoscut, si se dizolva in fum.
Pasii-mi se duc pe un alt drum…
Eu il urmez … si sper… si fug
Departe,- spre inimi vesnic simtitoare,
Spre noi iubiri ce vin in valuri,
Viata punand pe piedestaluri…
Etichete: ganduri
Fior de noiembrie…
Posted by raluca
Vantul imi reinvie pletele rebele,
Frigul imi invie ganduri infidele
Dorinta de caldura e avida…
Avida si dureroasa…
Existenta ta e ascunsa de o ceata groasa.
Tot universul se rezuma la un vis-
Simt cum visu-mi se pierde in abis…
Impiedic fuga spre o noua zi
Timpul in loc as vrea sa-l pot opri!
Oh, haide! Sa nu-mi zici nu!
Stiu ca visezi, si stii si tu…
Schimbarea e doar o iluzie naiva,
Intoarcera in timp- o tentativa…
E un noiembrie geros…
Iar vantu-i de e un fals hidos…
Buna sau rea… iubesc!
Posted by raluca
Tocmai ai subliniat ca asa esti tu! Exact! Tu! Nu eu, si nu toata lumea! Nu putem fi la fel, este practic imposibil si ar fi al naibii de aiurea si de plictisitor. Daca sunt suparata (nu nervoasa) simt nevoia sa stau singura si sa imi “disec” gandurile, in cautarea unei solutii. Daca sunt nervoasa prefer sa vorbesc cu voi si sa ma calmez, si sa rad apoi de niste lucruri stupide poate, dar ale noastre. Nu am intentia de a face pe nimeni sa se simta prost si apreciez sincer ca tineti la mine, dar sunt singura persoana care stie cu adevarat ce e mai bine pentru mine si ce pot face sa ma simt mai bine. Daca stau un pic singura si gandesc apoi imi revin tot singura, pentru ca, vrand, nevrand am invatat sa fac asta. Nu te-am atacat! Daca am lasat impresia asta, te rog scuza-ma! Insa, inainte sa faci asta, gandeste-te un pic si la atitudinea ta fata de mine. Ti-am mai spus ca ai tendinta de a incerca sa ma reduci la tacere printr-un “Taci!” prea putin dragut. Gandeste-te numai cum as fi eu tacuta! Daca tac, toata lumea ma intreaba ce am, toata lumea are impresia ca ceva e in neregula. Si poate si asa e!
In ceea ce priveste un best friend…. nu am impresia ca nu o poate inlocui nimeni pe ea. Poate chiar exista cineva care o inlocuieste -asta daca prietenii de suflet pot fi atat de usor inlocuiti-. De fapt, daca stau si ma gandesc mai bine, nu o inlocuiesc; sunt prea importanti ca sa ocupe un loc uzat. Au propriile lor locuri… Si, oricum nu as putea sa o scot total de acolo… nu pot… asa sunt eu… asta sunt eu. Nu sunt sigura daca ma pot descrie ca fiind buna sau rea. Termenii sunt prea relativi. Dar stiu sigur ca iubesc, iubesc oamenii din jurul meu ca nimeni altcineva! Si imi cer inca o data scuze, iertare pentru ca sunt atat de nepriceputa in a o arata uneori!
Etichete: friendsRavasire de vise tarzii
Posted by raluca
Un ravas, o privire, un cuvant
M-ai ranit… m-a durut
Ratacesc agale printre sperante…
Imi netezesc gandurile cu calmul aparent,
Amintirile sunt incrustate in pergament.
In pergamentul simtamintelor sincere;
Iluziile mi se zvarcolesc, fug,
Se ascund de durere…
Cortina fericirii intarzie sa cada…
Simt mangaierea de petala fada
A credintei tarzii,
Intr-un zeu inventat.
Doar evadarea din cliseu…
Atat am cautat.
Cenusa phoenixului reinvie,
Cu maiestria primului sarut,
Sa readuca dupa sine
Un mult prea simplu amalgam:
Vreau sa te am!
P.S: Un weekend plin de idei…
P.P.S: Ti-a trecut supararea, sau, mai bine zis, dorinta de razbunare? Mi-am cerut scuze
De ce ne e greu…
Posted by raluca
De ce ne e atat de greu sa ne mintim prietenii? De ce nu functioneaza si cu ei sistemul “uite ce tare sunt eu pe dinfara”? De ce si mai ales cum se prind ei ca tot ceea ce indrugam e pura poveste? Reusesc mai usor sau mai greu sa ii conving pe cei din jur ca ma simt cum pretind eu si nu cum e de fapt, dar cu voi nu merge. La un moment dat, e al naibii de enervant, dar totusi, il feels so good. Nu stiu altii cum sunt (suna a Creanga, nu?), dar mie nu imi iese niciodata. Fie ca am ceva de ascuns (nu vreo crima), fie ca nu simt neaparat nevoia sa ma destainui, ei se prind. Da, voi doi!!! Va prindeti si daca ma jur ca nu am nimic. Va prindeti imediat ca ceva nu e in regula cu mine . Atitudini, gesturi, cuvinte aleatorii, si totusi mai graitoare decat ingadui eu… spun ceea ce incerc sa ascund in zadar. Trebuie s-o spun :IMI FACE AL NAIBII DE BINE SA VORBESC CU VOI DOI!
Intotdeauna am zis ca am un sistem de autoaparare impotriva tipilor enervanti. Voi se pare ca aveti un sistem de detectare a suferintelor mele, unul care ma face sa ma simt minunat dupa ce va vorbesc, unul distribuitor de imbratisari si afectiune si unul pliiiiiiiiiiin de rabdare; nu e un secret ca sunt ceva mai… complexa, asa ca va admir sincer!
Maitreyi Devi zicea ca definitia unui prieten in sanscrita era asa: ”cineva in legatura cu care despartirea e insuportabila”. Nimic mai adevarat! Mi-e teama numai la gandul ca v-as putea pierde cumva, oricum…
P.S: Ravasire de vise tarzii…
P.P.S: A nu se interpreta gresit postul! Multumesc pentru intelegere
Apocalipsa Iubirii
Posted by raluca
Merg pe o noua alee a destinului.
Ma las ghidata de mana-ti pururi calda,
Trecutul se trece…
Credeam ca nu o sa devina niciodata.
Ma simt asemeni unui artist orb;
Incerc sa imi definesc forma artei…
Ma tem sa nu se transforme in colb…
Ma agat de tine si ma feresc,
Ma feresc si ma tem… sa iubesc
Ia-ma de mana si du-ma spre exilul firii!
Condu-ma spre apocalipsa iubirii…
Etichete: apocalipsa, arta, iubire
Contururi efemere
Posted by raluca
Timpul trece… toamna e aici si ma incurajeaza la visare… efemera visare. Eterna, neschimbata, mereu prezenta placerea de a visa. Ador visele… in somn si cu „ochii deschisi”. 
Nimic nu ma impiedica sa imi metamorfozez gandurile in vise si fantezii stiute doar de sufletul incarcat peste limita cu sentimente. Ce sentimente? Felurite.De bun augur de obicei. Poate nu e bine! Sau poate da! Poate sunt doar speriata. Poate o sa-mi revin, sau poate o sa fii tu mereu acolo sa ma iei in brate, sa imi oferi si sa imi promiti liniste, pace si mai ales protectie emotionala. Sau poate o sa pot controla intamplarile reale impingandu-le spre oceanul promitator al utopiei, desenandu-le noi si tot mai personalizate contururi. Contururi semnificative, gingase, mangaietoare, lipsite de agonie si pline de extaz. Contururi in care sa cred. Contururi de care sa nu ma tem. Contururi a caror posibila umplere sa nu ma sperie. „Vremea contururilor anapoda” a trecut. A fost scurta si falsa. Am ajuns la concluzia ca tot stabilitatea imi face bine. Si totusi mi-e teama… mi-e al naibii de teama! Ia-ma in brate si sperie-mi propria-mi teama absurda! Parerea de rau nu dispare, stii? Reapar ganduri de mult crezute alungate…
P.S: Totusi, intrarile ar fi putut fi regizate altfel…
Etichete: autumn, feel, Feelings, wordsIubiri de copilarie…
Posted by raluca
Malul opus al Dunarii se vede clar in lumina calda a soarelui asortat toamnei… pescarusi albi planeaza, parca ocrotindu-si dublurile oglindite in luciul apei. Ajung in satul copilariei mele si amintiri imi napadesc mintea fara acordul si fara constientizarea mea… mirosul anotimpului galben e atat de pregnant… imi invadeaza trupul si mintea si durerea de cap imi dispare rapid, gandurile epuizante fug, dispar, se risipesc in padurea de plopi…vantul imi misca firele de par rebel si ma gadila placut pe tample… mirosul de must, de paie arse, de frunze uscate, de nuci “noi”, de iarba ce incepe sa se usuce, ma fac sa inchid ochii si sa ma vad petru o secunda iarasi de 10 ani, mica, ingenua, vesela, gustand cu nesat din strugurii bogati in boabe mari, din gutuile galbene sau din piersicile de toamna, bucurandu-ma, parca stiind ca timpul o sa imi transforme clipele in amintiri… ce vremuri… ce memorii dulci… ce iubiri de copilarie…
P.S: Ploua …
Etichete: copilarie, iubireToamna mea…
Posted by raluca
Cum va decurge toamna mea?Greu de zis exact, cert e ca va fi una mai colorata ca precedentele… sper!
Asadar… toamna…scoala… frunze…culori… o eu… aramiu… colegi… carti… job… distractie… un el… zambet… joaca… imagine… muzica… plimbare… struguri… film… role… prieteni… Dunare… cafenea… faleza… condei reinnnoit… sentiment…
Tomna mea! Da, e a mea, pentru ca o sa o reinventez eu asa cum o vreau, in culorile imaginatiei mele, folosind penelul iluziilor implinite…
Etichete: autumn