2
Posted by raluca
Apari… dispari. Ceata sentimentelor ma cuprinde, ma acapareaza, nu ma lasa sa visez in voie, nu ma lasa sa visez la tine. Ma impiedica indoiala… Si totusi…de ce as riposta??? De ce sa imi abtin tremurul cand esti langa mine? De ce sa-mi ascund nelinistea cand iti simt bratele in juru-mi?
Poate e teama…
Etichete: secret29.06.08
Posted by raluca
Mda… dor de scris. Am fost la tara vreo cateva zile si sincer, simteam nevoia sa scriu pe blog. Simteam nevoia sa scriu despre linistea si calmul nemaipomenit pe care le-am simtit acolo. Pe langa asta, plictiseala isi spune cuvantul, si cum mie nu imi trebuie mult sa ma doboare, m-am bucurat nespus cand am simtit din nou aerul poluat al combinatului si freneticul vacarm al orasului.
LA MULTI ANI, Alice!!! Azi a implinit si ea 17 ani. Sa ne traiesti!!! Apropo: Cristi nu a vrut sa imi dea bere!!!!! (bere era, nu?). Ti-am zis ca am sa scriu
.
P.S: MI-AM LUAT ROLEEEEEEEEE!!!!!! Yeeeeeeeee!!!!!
Adi….
Posted by raluca
Adi Dumitrascu: un personaj enigmatic prezent in monotona mea viata. Ce sa zic despre el? In mod ciudat nu imi curg cuvintele cum m-as fi asteptat avand in vedere multitudinea insusirilor ce i-ar putea fi atribuite acestui mic Einstein pe care eu si Radu(frate-meu) il iubim; ca vrand, nevrand s-a bagat in seama cu frate-meu in primul lor an de liceu, si apoi m-a santajat, m-a aburit cu vorbe multe, si aparent fara rost si pe mine, si mi-a acaparat atentia. Mie datorita setei mele de a sti, poate pe de o parte, si pe de alta firea lui de om nesanatos, simpatic, care , daca nu iti raspunde la intrebari prin alte intrebari, sigur iti da un raspuns absolut stupid si care nu are de-a face nici in clin nici in maneca cu intrebarea ta, ultimul raspuns la care te-ai astepta….
Stie sa vorbeasca despre chestiile stupide si inutile ale fizicii, despre chimie, literatura si …DA! despre cam orice; se contrazice cu mine pe teme religioase de fiecare data cand sunt dispusa sa ii raspund la provocari(si sunt des), il amuza orice nimic insignifiant pentru ca “Nimic nu merita luat in serios!”, lasa impresia ca vorbeste mult si prost dar daca stii sa il asculti iti creste considetabil IQ-ul, nu iarta tradarea, inselarea, isi protejeaza surioara lui mai mica asemenea unui dragon printesa din turn (si frate-meu se cam molipseste de la el
), isi schimba slujbele cam de 25 de ori pe an, m-a ajutat sa imi instalez driverele de la web si “treburile” alea pentru placa audio(nu prea ma refuza), face cinste cu Tyramisu de fructe ca apoi sa se amuze copios pe tema fructului ciudat din varful desertului(ce o fi fost ala oare???), si implicit pe tema unei posibile influente ciudate a fructului asupra mea, are o obsesie ciudata de la un timp, si anume sa afle cine e Vasilica- muza mea pentru posturile anterioare de pe prezentul blog(ar fi mai simplu si mai comod sa crezi ca nu e nimeni), stiu eu ca e un prieten de nadejde, nu are multi prieteni tocmai pentru ca vrea asta: prieteni, ii place sa citeasca si retine nemaipomenit de bine.
Asta e Adi asa cum mi-au venit mie ideile la ora asta tarzie. Ah, da! Face parte din cei 5% oameni din populatia globului care au ochii verzi
. Ah, si ar mai fi ceva: e adorabil!!!
P.S: Mersi pentru idee! .
Nu stiu!!!
Posted by raluca
“Nu stiu!”= Expresie folosita de multe ori, de multa lume, in multe contexte, fie ca e adevarat fie ca nu. E mai comod sa spunem “Nu stiu, frate!”, care echivaleaza uneori cu ceva de genul “Tu chiar nu ai alta treaba decat sa ma bati la cap cu intrebarea asta cretina?”, decat sa ne apucam (ca tampitii!) sa ii cautam unuia sau altuia o posibila solutie. Ce rost are? Ca doar, na! Lumea e o jungla! Supravietuieste cel mai puternic! Nu are niciun rost sa ne ajutam reciproc. Un adorabil “NU STIU!” rezolva problema in doi timpi si trei miscari!!! Nu-i asa???? ( Sper sa nu mi se raspunda cu nu stiu )
P.S: Tocmai mi-am descarcat nervii acumulati din cauza plictiselii (daca nu am activitate cateva ore ma apuca nervii de plictiseala- o sa mor de inima, sunt sigura).
Etichete: angry, boringAddicted…
Posted by raluca
Enrique si Micha Barton… frumos
De ce prefer lumea cartilor?
Posted by raluca
De ce prefer lumea cartilor lumii reale? Repet: acolo lucrurile sunt altfel, sunt frumoase si au picatura aia de nemaipomenit pe care o tot astept… Am impresia ca oamenii au uitat cum se iubeste. Au uitat sa se iubeasca cu adevarat, in adevaratul sens al cuvantului. In ziua de azi mai sunt foarte putine cupluri adorabile care sa-si zambeasca dintr-o afectiune pura si sincera, dincolo de sex si relatii sexuale, mai sunt foarte putini barbati/baieti care sa faca gesturi de iubire pentru a-si surprinde iubita. Deja au devenit un basm, si nu e bine, nu din punctul meu de vedere(si cred ca nici din punctul multor fete/femei) . Stiu ca o sa sariti cu gura si o sa spuneti ca si noi femeile/fetele nu mai suntem poate intruchiparea dragalaseniei uneori sau a delicatetii, dar v-ati gandit vreo clipa ca e modul nostru de a ne apara de mitocania imensa a unora dintre voi?
Etichete: books, love, peopleE bine sa citim????
Posted by raluca
Tocmai am mai terminat de citit un roman(da! inca unul), si ma intrebam cand o sa am si eu parte de niste intamplari ale mele, reale si superbe…. sau astea sunt doar in carti? Sau nu o sa mi se intample mie nici in ruptul capului? (asta pare mai posibil!)Toata lumea o trage in sus si in jos ca e foarte bine sa citesti. Si e… e bine, placut, informativ, iti creezi o serie de idei numai ale tale, pe care nu ti-ai fi imaginat niciodata ca s-ar putea sa le ai. Asta ar fi partea buna a lucrurilor. Partea proasta, atunci cand citesti prea mult e aceea ca uiti sa cam traiesti sau te obisnuiesti cu happy-end-urile, cu regasirile extraordinare, cu povestile de dragoste incredibile si te astepti oarecum sa regasesti asta si in viata reala… Dar nu regasesti nimic din toate astea si atunci apare o oarecare dezamagire si preferi sa te refugiezi din nou in lumea, daca nu chiar perfecta, macar iluziva a cartilor… Macar ai senzatia de familiaritate, macar ai siguranta ca daca nu decurge actiunea cum te astepti nu o sa fii ranit/a; chiar daca o lacrima tot iti smulge romanul respectiv, nu esti tu personajul care sufera… Nu acolo… Insa, in realitate, la un moment dat, platesti cu varf si indesat pentru luxul de a nu fi tu personajul ranit, si intr-un fel sau altul devii un personaj; diferenta este aceea ca nu o sa ti se intample in veci ceva spectaculos specific unui roman bestseller…
Ar mai fi ceva… Imi place la nebunie sa pastrez flori presate in carti… Mai ales daca au si o anume valoare (ambele: si cartea si floarea).Doar o nebunie de-a mea…
P.S: Nu devii neaparat antisocial…
Etichete: books, Feelings, realitySecunde…
Posted by raluca
Umbrele… si ele s-au risipit in abisul singuratatii,
Mintea imi e goala, e vida…
Refuz sa o umplu cu o noua amagire,
Refuz sa ma resemnez in fata unui nou vis,
Refuz sa mai inventez fericiri efemere,
Refuz sa ma mai arunc in bratele unui inger inexistent,
Refuz sa gust din nou din placerea unei memorii uzate,
Ma las prada lacrimilor linistitoare…
P.S: Perspectiva atator secunde ma inspaimanta… Vor fi prea multe…Prea multe clipe se solitudine…
Etichete: loneliness, time. momentGand…
Posted by raluca
Merg pe faleza cu ei… cu ei pe care nu i-am mai vazut de mult. Ar trebui sa ma bucure revederea, si poate ma bucura dar intr-un fel apatic, ciudat si inca nedescoperit complet de mintea mea… Mintea mea… Mintea mea nu e deloc aici cu ei . E aici, dar cu tine. Cu tine, cu mana mea intre mainile tale si ochii mei odihnindu-se pe chipul tau. Ne oprim acolo… La locul meu preferat… E superb… E comun si poate al tuturor, dar al meu. Al meu si acum al nostru. Luna se oglindeste in Dunare. O sa revin aici in zilele de singuratate si o sa incetez sa aud rasetele surde ale oamenilor… O sa aud doar amintirea ta, o sa o disec pana o sa ma plictisesc de aceleasi detalii si atunci … Atunci o sa te vreau din nou…. O sa te vreau sa imi inventezi o noua amintire care sa fie acolo si sa ma apere de lume, de singuratate… Ai putea sa inventezi o amintire care sa ma apere de amintirea ta? Ar durea poate mai putin…
Daca m-ai lasa totusi… Daca m-ai lasa sa te surprind…
Etichete: amintire, gand, regretPerle…Perle…
Posted by raluca
Daca tot am terminat scoala sa facem o mica trecere in revista a perlelor adunate de-a lungul anului.
- Facem asa, ca un mic aplicatie… -profa de chimie(acordul ne omoara)
- Pacatele strigatoare la cer nu il lasa pe Dumnezeu sa doarma. -Cycy(genial
) - Ti s-a deschis siretul. -Cycy( asta era sub influenta nefasta a pauzei)
- Puii innoata si latra-Mihai(asta da noutate! )
- “F” de la “nucleu” - Florinel (invata la chimie… e de inteles)
- Starcul e cocostarcul fara coco. -Eu :”>( moment de maxima inspiratie)
- Fuma o tigara din pipa sa. -Geo (inconfundabila influenta a profei de romana )
- Daca va mai aud ma urc pe pereti si fac ca liliacul. -Profa de romana (cum face un liliac pe perete???
) - Daca vreti sa o faceti de mana, o faceti. -profu’ de psihologie (tare tipu’, l-am iubit pe omu’ ala)
- Eu nu ti-o pun!! - profa de romana (Cycy era inculpata )
- In adolescenta ne cresc chestii. - Manu( cred ca imi creste un penis, la naiba!)
- Am terminat inainte de a clopoti. -profa de chimie (a clopoti= a suna de iesire)
- Sportul este viata, iar viata nu merge pusa in sacosa. - Alex (avem un spiritist printre noi )
Am considerat de prisos sa mai pomenesc de “minimalul ” profei de istorie sau de “stai frumos si ordonat” al profei de chimie sau “care e probelema ta, copilas?”… si ar mai fi si “C-negru de fum. Ce e C?” (Mihai stie! )
P.S: Teama dispare si lasa loc asteptarii…
Etichete: colegi, perle, profi