Hope…
Posted by raluca
Si uite asa a trecut Pastele si anul asta. A fost cam nasol… vreme ORIBILA. Ceea ce a fost interesant a fost in Saptamana Mare. Adevarul e ca sarbatorile astea fac minuni de-a dreptul
. Pentru inceput miercuri ai rostit primul cuvant. Un binecuvantat “Buna!”(sunt ironica ). Sincer m-ai socat… poate intr-un mod placut.Apoi joi dimineata aflu ca ai parasutat si tu in tara. Ma bucur pentru tine. Welcome back
!!!( nu mai sunt ironica).
Ah, da!!! Mersi pentru cadou!!! Sincer, nu ma asteptam, si a fost cu totul deosebit prin simpla intarziere . Cred ca daca era la timp oferit nu ma surprindea in acelasi mod
In rest…doar confuzie, neclaritate si dor…. acelasi dor nesfarsit…
Nu credeam…
Posted by raluca
Nu stiam…. nu credeam ca eu chiar contez pentru tine. Nu credeam ca ceea ce fac eu sau ceea ce simt eu conteaza cu adevarat pentru tine. Am, in general, tendinta de a crede ca nu sunt importanta pentru persoanele din jur(habar nu am de ce)… Si ma mira cand aflu, uneori, contrariul. Evident, exista si persoane de a caror afectiune sunt 100% sigura, dar… ma rog… Si NU am un “cineva special”, si nici nu cred ca mi-as dori unul. Deja am gresit de prea multe ori… de prea multe ori mi-am oprit privirea unde nu trebuia si nu mai vreau, nu mai am chef s-o iau de la capat. Desi… uneori mi-e dor… si atat… doar dor…
Anyway, doar ii explicam ei cum se indragostesc oamenii… ei si cui mai are nevoie sa stie… ei si cui nu isi poate explica minunea asta… That’s all!
Si da! Tin la ea enorm de mult, dar asta nu te scoate pe tine din schema. Nici pe tine nici pe nimeni. Doar ca… uneori…e stupid poate, dar am impresia ca iubesc in van… Da! Iubirea inseamna sa dai fara sa astepti in schimb, dar ajungi la o limita si chiar vrei ceva in schimb. Si pentru ca poate nu am primit, nu am mai aratat, dar asta nu inseamna ca am incetat sa simt.
Cat despre presupusele greseli sau ce or fi fost… le-am lasat acolo undeva si m-am indepartat de ele… nu le vreau prezente aici…
P.S: Poate e mai bine totusi sa nu-ti mai bati capul. Sunt doar eu… poate nu are rost…
Etichete: confusion, Feelings, hesitateCuvinte…
Posted by raluca
Nu am mai scris de ceva zile un post calumea pe aici. Am pus in schimb poze
. Bun! O sa punctez cateva lucruri:
- ma simt mai putin deprimata( cred ca e un semn bun)
- avem cravate negre si oribile in completarea uniformei liceului( cine a ales materialul ala oribil? cata lipsa de gust!)
- scoala ma plictiseste ingrozitor( pana si orele care imi placeau, pana si ora de romana
) - tot ce visez e vacanta ( pe langa alte vise )
P.S: In puii mei, la naiba!
Inger si demon…
Posted by raluca
Etichete: angel, new…Beautiful…
Posted by raluca
…just feel it…
Culoare…
Posted by raluca
Freedom
Together
Sadness
Falling in love:X
Posted by raluca
O intamplare super-amuzanta si adorabila: in seara asta eu si Mire prin oras, de mana
(controleaza-ti imaginatia!); la un moment dat trec doi tipi pe langa noi si unul dintre ei mai comunicativ:
Tipu’: “Va iubiti?”
Mire:” Daaa. Mult
”
E posibil sa li se para unora stupid dar pe mine m-a amuzat si a fost suuuuuuper tare, mai ales tonul lui Mire .
In seara asta o prietena buna se tot intreba ea asa “Da’ cand s-a indragostit de mine? Si cum?”. Ei , oare? Nu exista o filosofie in legatura cu asta. Pur si simplu incepi sa observi o anumita persoana, incepe sa-ti atraga atentia prin dragalasenia chipului, prin gesturi, fapte, prin ORICE intr-un cuvant. Evident iti atrage atentia intr-un mod pozitiv, sa zic asa. Apoi persoana respectiva incepe sa puna stapanire pe gandurile tale , putin cate putin, si apoi te trezesti ca inima nu-ti mai pulseaza sange ci incepe sa bata pentru adorabila/adorabilul care te-a pus pe jar. Si uite asa cazi in “patima iubirii”(uneori imi plac expresiile tragice in contexte nepotrivite ) si cineva , de undeva devine cineva-ul tau special.
Somn…
Posted by raluca
Imi e foarte somn in momentul asta. M-as duce sa ma culc dar de vreo cateva zile ma sperie propriul meu pat. Dormeam si la pranz, pentru ca ma simt groaznic de obosita de ceva vreme… Dar acum ma apuca groaza numai cat ma uit la pat, la perna. Ma tot gandesc ca acolo o sa cad iar prada gandurilor, ideilor care imi tot rapesc somnul. Visez tot felul de lucruri care mai de care mai ciudate pe care de altfel nici nu le pot explica… sau poate da… daca le-as analiza un pic. Daca as reusi sa sortez ceva din multimea imensa de imagini care mi se perinda prin fata ochilor inconstientului de-a lungul a 6 ore, poate as putea sa anlizez ceva si sa-mi dau seama de ce anume se ascunde acolo. Sase ore… sase ore ce au devenit un chin.De la cel mai placut moment al zilei , noaptea a devenit acum un soi de tortura usoara. De ce nu ma pot trezi a doua zi fara sa dorm ? (Ce stupid suna!). In orice caz ar fi pentru mine ar fi o mare eliberare daca nu as mai trece prin somn…Sper sa treaca repede perioada asta… am nevoie de odihna fizica si psihica, mai ales…
Noapte…
Posted by raluca
Merge pe strada slab luminata iar racorea noptii ii biciuie fata innegrita de siroaiele machiajului. Se indreapata spre casa fara chef …Iar a plans. Din acelasi stupid si vesnic motiv: singuratatea. Daca ar avea prieteni… daca nu i-ar fi frica… dar ii este .Ajunge acasa si se lasa din nou prada iluziilor, viselor. Noaptea… Adora noaptea. Ii da ocazia unica de a fi unde vrea, cand vrea, cu cine vrea, cum vrea… ii da ocazia de a visa. Desi dimineata aduce cu ea realitatea strivitoare isi hraneste sufletul cu bucuria celor din urma vise…
Zgomotul orasului dezmortit o intampina odata cu soneria ceasului si o smulge din placerea unui vis de iubire. Iarasi acelasi monoton oras, acelasi zgomot de fiecare zi, iarasi e dimineata, iarasi e zi, iarasi lumina care parca ii etaleaza si cele mai ascunse taine, iarasi aceleasi ziduri deprimante ale liceului, iarasi aceleasi persoane cu aceleasi zambete ipocrite pe fetele excesiv fardate.
Se resemneaza la gandul uni noi zile dezolante, lipsite de farmec sau orice tip de incantare, si pleaca …Cum se astepta, placiditatea orasului o izbi la iesirea din casa, dar parca astazi e exagerata…Unde au disparut culorile de ieri? Unde a disparut veselia? Unde sunt toate lucrurile care intipareau zambete eterne pe chipuri? Se strecoara printre tristeti, melancolii si vise spulberate si ajunge din nou in fata zidului deprimant si intra in liceu. Galagia si aglomeratia de dimineata o apasa , o acopera, o domina, o face invizibila. La picioare ii cade un fluturas pe care scrie cu caractere mari “Petrecere in club”. Neinteresant… sau da? Daca ar da o ultima sansa fericirii sa patrunda in viata ei?Daca ar merge la petrecere si si-ar gasi chiar unii prieteni?
Muzica se aude din srada si distractia este evidenta. O usoara senzatie de fericire si fiori ii strabate tot trupul acoperit de panza rosie a rochiei noi. In club toata lumea danseaza sau vorbeste …e o forfota generala care la inceput o demoralizeaza .Nu-si gaseste locul aici si e pe cale sa deschida usa ce da spre strada. O mana o opreste . Dansul o cuprinde , la fel si extazul cand priveste in ochii lui .
Alarma ceasului suna anuntand inceputul unui nou chin.Amintirea serii trecute ii alunga definitiv pofta de viata si transforma beatitudinea ce o cuprinsese cu o seara in urma in pesimism si dorinta de a disparea, de a muri… In ce clipa disparuse din bratele ei nu stie exact… Tot ce-si aminteste este ca o silueta perfecta aparuta din neant i-a rapit pur si simplu fericirea… putina fericire…Drumul spre liceu i se paru mai lung ca oricand. Nu doreste decat sa se afunde in scaun si sa ramana acolo pana la sfarsitul zilei. Odata ce paseste pe treptele rigide ale cladirii, amprentele serii devenin si mai vizibile, si mai dureroase. “Oare toate aceste personae nu au o viata prorprie de care sa se ocupe?Si de ce gusta cu atata lacomie din suferinta altora?”. Dominata de gandurile astea coboara in graba treptele pe care abia le urcase. Fuge… de ce anume nu ii este prea clar. Poate de suferinta, poate de jignire, poate spre eliberare… de orice fel ar fi eliberarea asta vrea sa o atinga cu orice prêt…vrea sa scape de greutatea durerii, vrea sa paseasca spre nemurire poate sau doar spre fericirea deplina.
Doi ochi albastri , senini o priveau insistent cand isi ridica timid pleopele. Pentru un moment crezu ca a fost inghitita de spuma va;urilor asa cum dorise…dar nu . Fusese el acolo sa o impiedice sa se predea mortii… Sarut…
P.S: Sper ca se ridica la inaltimea asteptarilor. La naiba! Iar s-a terminat cand devenea mai interesant
Rain day…
Posted by raluca
Ploua… de dimineata o tot tine asa. Frate, abia asteptam weekendul asta si acum e vremea asta groaznic de deprimanta. Ultimul lucru de care aveam nevoie era asta ca sa ma deprime si mai rau. Cineva sa impinga norii si sa lase soarele sa straluceasca! Vreau pe falezaaaaaa!!!!!! Vreau sa ma plimb, vreau sa simt lumina soarelui pe pielea nebronzata, vreau sa “fac sex cu vantul”(Alice ), sa simt ca imi atinge fiecare fir al parului, fiecare por al pielii, sa simt natura acum, primavara.
Cred ca prea mult invatat a inceput sa-mi dauneze sanatatii psihice. De mult nu am mai simtit atat de mult nevoia sa ies din casa, sa simt ca sunt inconjurata de natura , ca viata pulseaza dincolo de problemele zilnice, dincolo de ferestrele liceului si ale camerei mele.
Totusi… desi afara predomina gri-ul , la mine in camera exista o pata de culoare rosie. O vaza cu lalele. Vreo 20 de lalele ma izbesc de cate ori intru in camera si , poate pare greu de crezut, dar au un parfum subtil , superb de care m-as lasa invaluita ca de un vis frumos… Simt ca nu gasesc vorbele, frazele potrivite pentru a exprima ce imi inspira poate, doar niste simple lalele, care peste cateva zile au sa devina trecut…Nu pot surprinde frumusetea(mi se pare un cuvant prea uzat) lor in cuvinte…
Am primit si o invitatie de iesit in seara asta. Come on! Tot ce vreau este sa ma pierd in patul meu uitandu-ma la serial in seara asta . No offence, but I am not in the mood to see ur face!Oh, shit! Tre’ s-o fac si pe asta! Uneori imi urasc educatia si bunele maniere!!!
P.S: Si am mai pierdut ceva…